un trup priveşte printr-un ochean
întors intenţionat invers pentru
a micşora intensitatea imaginilor
ce îl copleşesc;
un gând ce a pãtruns în mintea
lui ca un virus de care nu va mai
scãpa niciodatã; o emoţie
negativã prinsã ca o piatrã în
inconştient sau chiar o aglomerare
de oameni fazi învârtindu-se în cerc
şi împingându-l în afara dansului lor
absurd.
şi atunci o pasãre îşi pãrãseşte
cuibul şi furã un ochi din trupul
situat pe o plajã omeneascã,
zburând deasupra unui ocean cãtre propria
insulã izolatã.
privindu-şi în curãţenia apei
dimensiunea sufleteascã, pupila ajunge în auto-exil
copleşindu-se de imaginea sinelui.
zadarnic doreşte sã revinã la mal
în hora umanã cãci
cuibul ei nu mai aparţine acelui loc;
ea singurã se învârte pe drumul dintre
insulã şi plajã, încercând cu strigãtul
sã înconjoare soarele precum odinioarã
a fãcut Icar creându-şi douã aripi de cearã.
ameţitã de zbor, pasãrea cade în apa
care a dizolvat reflexia sufletului omenesc,
observând lumina ce i-a oglindit realitatea,
singurul element ce îi oferã
un sens, dar pe care l-a ignorat
în favoarea raţiunii odatã cu propriul
suflet; gãsindu-şi calea ea se întoarce
în trup, ajutându-l sã se formeze
ca un individ în mulţimea circularã
şi fadã.
19 septembrie 2015
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Intuiam eu cã îţi place...mulţumesc cã îmi dai dreptate. O vreme mã gândeam sã nu mai scriu nimic, dar într-un final am decis cã eu nu scriu pentru alţii, ci o fac pentru mine. Aştept cu nerãbdare urmãtoarea poezie. :))
Multumesc, Mihai! Cam asa ceva i-am raspuns si eu domnului Romulus la o alta poezie, arta este un domeniu deschis fiecarei viziuni, daca si in arta exista constrangeri legate de stil sau de alte considerente, inseamna ca omul nu se mai poate exprima liber pe sine nicaieri. Ma bucur ca iti plac creatiile mele! :)
Alexandra, mie îmi place foarte mult cum scrii şi felul în care îţi expui pãrerile prin poezie şi eu gãsesc orice operã ce poate provoca o stare esteticã ca fiind artã. Acestea fiind spuse, mda, scz, nu prea pot sã dezvolt acum ideea, atâta sã ştiicã mie îmi place cum scrii şi sã nu te opreşti din scris poezie. Ai o viziune deosebitã. Bravo! :)
