În inima mea o golgotã de lacrimi,
O zare arzând sub soarele mut.
Mã frâng deseori sub asaltul de gânduri
Şi cad în duelul cu timpul pierdut.
Am aripa frântã, lovitã de moarte,
Aş vrea sã rãscumpãr tot ce-am vândut.
Citesc, sã m-aline Cuvântul din carte,
Cu El peste multe-ncercãri am trecut.
Durerea din suflet mã ţine în cleşte,
Îmi tremurã ochiul ascuns în orbitã,
Când cearcãnul nopţii privirea-mi rãneşte,
La pândã stã rãul ascuns în ispitã.
Dar ştiu, cã de sus, Cineva mã vegheazã,
Frunzele cad, eu rãmân undeva,
Nãdejdea nu pleacã, mã-ndeamnã: Fii treazã!
În noaptea adâncã rãsare o stea.
Atunci, dialogul timid se-nfiripã,
Abia de soptesc: Mã scapã Isus!
Iar El îmi rãspunde, la preţ de o clipã,
Înspre Luminã mã-nalţã mai sus.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Plãcerea lecturãrii este reciprocã. Şi eu te descopãr prin ce scrii. Mulţumiri, necol
Cad în duelul cu timpul pierdut, durerea mã ţine în cleşte ...Timpul, viaţa este o lungã luptã cu noi însine, cu patimile, cu slãbiciunile noastre, iar credinţa poate schimba totul. Poate clãdi (reclãdi), sau poate dãrâma şi nu neapãrat într-un sens negativ. Credinţa vine în timp, vine ca o recompensã din partea vieţii. Ai scris de suflet şi pentru suflet. Bravo!
8.
Credinta suprema ne tine in viata, speranta ca Cineva ne vegheaza si ne apara in universul acesta infinit. Sa ai speranta Elena!
