E toamna mea
cad frunze în culori
ce smãlţuiesc grãdinile în zori
E toamnã iar
trec amintiri prin gând
ascult şi ştiu c-am sã adorm plângând
Se-ntoarce iar
prin rânduri lungi de vii
cântarea ei se-aude pe câmpii
E toamna mea
cu aromat veşmânt
şi auriu ce-i unic pe pãmânt
E toamna când
vin ploile tãcut
iar inima se-agaţã de trecut
Ce anotimp
miresme şi spendori
curg armonii pe iarbã arbori flori
E prea frumos
cuvinte nu-s deajuns
dar mulţumesc Acelui Nepãtruns
Cel ce-a creat
frumosul pe pãmânt
şi l-a stropit cu ploaie soare vânt
E toamna mea
la braţ cu ea petrec
nu mã-ntristez deşi zilele-mi trec
Toamna vietii e cel mai frumos anotimp Elena. Si daca o asociezi cu toamna viilor dela noi din Vrancea, iase un pastel minunat. Daca totul e si cu gandul la Cel de Sus, ce sa mai spun?