Mi-am împreunat mâinile
sã culeg sacrul din imensitatea cerului,
pentru sufletul secãtuit.
În univers se nãştea Dragostea
ce avea sã uneascã cer şi pãmânt
cu nemurirea.
Cãutam cu degete înfrigurate,
rãscolind speranţe vechi
ce alinã inima, la ceas de cumpãnã.
Aşa am colindat o vreme, douã vremi,
pânã la rãsãritul soarelui,
când Lumina m-a trezit din nou
şi m-a îmbrãţişat cu foc.
Am aruncat spre zãri batista mototolitã,
fãrã sã mai ascult suspinurile
ascunse ce mã chemau sã gust iar
din amãrãciunea lor.
Când am deschis ochii, Te-am iubit, Doamne!
