Cu palmele ridicate,
purtând rugi spre înalt
trec zilnic prin fata ochilor lui Dumnezeu.
Privirile ni se întâlnesc de o viata
dar ma atârn de efemerul ramas omului
din iubire, desi simt
cum alearga clipele prin mine
împlinind în adâncul sufletului
dorul de eternitate...
- Adame, ma întreb mereu, cum poti uita
cât de stupid ti-ai pierdut nemurirea
când ai strâns la piept minciuna
deghizata în farmecul femeii
cu nume predestinat vietii?
Acum cauti adevarul prin colbul drumului,
albastrul cerului si verdele muntelui,
uitând ca ti-ai calcat în picioare, prematur,inocenta,
într-o zi nefasta, când fara sa stii
ai batut palma cu moartea prin neascultare.
iar portile Edenului s-au închis pentru tine.
De atunci nefericirea ti-a devenit prietena apropiata
iar sora ei, fericirea, este tare greu de întâlnit,
chiar pentru câteva clipe...
