Întotdeauna basmele s-au spus
numai în şoaptã, seara, la fântânã,
întotdeauna spicele s-au dus
cu gesturi fragede, discret, din mânã-n mânã.
De când e lumea ziua s-a-nserat
pe nesimţite, lin, din clipã-n clipã,
de când e dorul doinele-au zburat
din nor în nor, din aripã-n aripã.
De când s-a tras hotar de sânge între veacuri
Iubirea s-a retras din munte-n munte
sã-şi caute-însetatã rãni şi leacuri
şi sã le bea cu rugi din frunte-n frunte.
Sub cer istoria suspinã din morminte,
de la-nceput, adânc, din când în când,
iar sus de tot, în sferele preasfinte,
Cuvântul se vrea zbor din gând în gând.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Florin, numaidecât vã citesc versurile postate aici. Poezia de mai sus, ca de obicei, mi-a fãcut placere. Numai cã ritmul dupã douã catrene începe sã â€batãâ€. Dacã aşa a fost planificatã, îmi cer scuze.
