Autor:	Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Fii risipitori

Copii iubiţi şi rãsfãţaţi cu viaţã şi luminã, moştenitori mulţi şi bogaţi şi totuşi grei de vinã, urlând nebuni din mii de piepturi, buimaci de fericire, ne cerem drepturi peste drepturi şi pãrţi de moştenire. Fãrã pe gânduri sã mai stãm, cu carele preapline de mii de ori pe zi plecãm pribegi, în ţãri strãine, unde ne-aşteaptã lupi haini şi însetaţi de sânge şi unde nu mai cresc nici crini, nici ochi ce ştiu a plânge. Ne îndreptãm încet, domol, pierzându-ne în zare; deasupra vulturi dau ocol şi ţipã-a înnoptare şi orbi şi surzi de frig şi teamã uitãm ascunşi în taine Un Tatã suspinând şi-o Mamã ce plânge pe icoane. Ei ne rechemã cu mult dor sã revenim acasã dar vulturii ne dau ocol şi lupii nu ne lasã. Vai nouã, fii risipitori de duh şi de iubire, la porcii altora pãstori, nereveniţi în fire. Iar Tatãl ne aşteaptã-n cer cu lacrimi pe obraz şi-argaţii Tatei, şi-un inel şi boul cel mai gras; pânã şi bieţii noştri fraţi ce au rãmas acasã au devenit îngrijoraţi şi plâng de soarta noastrã. Dar noi, fii prea risipitori, nemaiîntorşi în sine, murim pe zi de mii de ori strãini în ţãri strãine...

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Un alt adevar care face parte din patimirile acestui popor.	Nicu Constantinescu
2.	Isus ne adduce acasã, la Pãrinte, pe fiecare care crede în El.	bragagiu
3.	Adevarat,pacat ca se intampla.Ne pierdem radacinile...	Marcoci Dorian

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]