Cerul greu coborând pe o razã de lunã
printre boabe de struguri împrãştiate-n furtunã,
nostalgii prelingându-se ca şi sângele-n teasc
în tristeţi de copii care nu se mai nasc.
Vânt vetust viscolind sentimente furate
prin ruine de domuri din oraşe uitate,
fresce ce poartã, reci şi umede, în paloare,
aripi de îngeri ce-au uitat sã mai zboare.
