S-a ivit pe culme toamna
Plutind cu stoluri mari de stele.
Iat-o!...Sus în deal la strungã.
Îngãlbeneşte Å¢ara!
Acoperã-mi inima cu ceva!
Scârţâie toamna din crengi ostenite,
Copac de flãcãri s-a-nãlţat…
Tu, inimã pustie,
Ascultã-mã şi lasã-mã sã strig:
Mi-e fricã de-ntâmplare şi mi-e frig!
DAC-AM STRIGAT CÄ‚ HAITELE NE FURÄ‚
ADÂNCUL, CODRUL, CERUL â€" STEA CU STEA â€"
ŞI SFÂNTA NOASTRÄ‚ PÂINE DE LA GURÄ‚,
NU-S VINOVAT FAŢĂ DE ŢARA MEA!
Iar plopi, în umedul amurg,
Doinesc eterna jale.
Vreau sã-i înţeleg şi sã-i iubesc.
Şi George nu mai vine.
Despãrţirea-i tot mai grea…
-O, nu! Nu-i drept sã te-ndoieşti
-Eu simt cã voi muri-n-curând.
Frãţioare vânt, tu, frate,
Ia-mi secunda ce mã ţine!
Ce-i pasã unei lumi întregi
De moartea mea!
Lume, lume, sorã lume!
Şi cât aş vrea acuma sã fim iar împreunã…
Afarã-i vânt şi e-nnorat
Şi-atâta jale-n casã!
Aşa vrea poate Dumnezeu.
……………….
Octombrie-a lãsat pe dealuri
Sinoade de corbi…
Plouã, plouã, plouã,
Vreme de beţie!
Plouã ca-n Parisul lui Verlaine
Floarea-soarelui, bãtrânã,-
De ce nu vrei tu sã cred
Cã toamna a şi venit?
Ploaia tristã şi banalã
Încoroneazã codrii cu-naltã agonie.
Se plimbã Toamna prin grãdini
Cu-nflãcãrata mea aripã,
Cu faldurii hlamidei plini de crizanteme.
Lângã noi se sting şi mor,
Dragii noşti, dragi pãrinţi.
Mã cuprinde o tristeţe iremediabilã.
Opriţi Istoria â€" cobor la prima,
Opriţi la staţia Doamne-fereşte!
……………………….
C-o moarte toţi suntem datori.
Şi iatã! Ceru-i despicat!
Dar nu-i totuna leu sã mori
Ori câine-nlãnţuit.
Şi tu vrei sã fiu cuminte?
Amurg de toamnã violet…
Vara noastrã se va sfârşi
Când galben de tot va fi.
Iar a tãcea toţi laşii ştiu
Din ceruri pânã-n iad.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate!
Un înger în fântâna durerilor mai plânge
Singur, singur, singur.
Se sting de frig şi foame copiii cei sãraci…
Vinovaţii fãrã vinã
Cer sã se facã luminã!
Ca un copil aştept dimineaţa.
Dar bãtrânii se joacã împletind în penele pãsãrii flori.
Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi!
Sã-ncercãm sã facem noi
Un oraş fãrã pãcate!
Pânã la lacrimi mi-e dragã viaţa!
Când morţii-n faţã nu tresari
Eu nu mai am nimic de spus.
Şi-atunci mã apropii de pietre şi tac.
-De ce sã-ţi fie fricã? E sfântul Dumnezeu
Şi nu face El rãu la ce-i al Lui.
Trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri…
Îmbãtrânesc în lume, întineresc în Tine!
Ai, frunzã galbenã,
Ceas desfrunzit…
Trandafirii mint,
Visurile mor…
Şi dacã ura şi trãdarea vor dãinui în veşnicie
Eminescu sã ne judece!
*ÎI ROG SÄ‚ MÄ‚ IERTE PENTRU PLAGIAT (şi pentru unele schimbãri ale semnelor de puctuaţie), ÎN ORDINEA VERSURILOR, PE URMÄ‚TORII POEÅ¢I: Topîrceanu, Tudor George, Topîrceanu, V. Voiculescu, Nichita Stãnescu, Bacovia, Tudor George, Coşbuc, George Å¢ãrnea, George Å¢ãrnea, ANDREI CIURUNGA x 4, Coşbuc, Coşbuc, Dorin Liviu Zaharia, Coşbuc, Pãunescu, Coşbuc, Coşbuc, Dan Verona, Dan Verona, Coşbuc, Coşbuc, Dorin Liviu Zaharia, Florian Pittiş, Coşbuc, Coşbuc, Coşbuc……….., Topîrceanu, V.Voiculescu, Bacovia, Bacovia, Topîrceanu, Topîrceanu, Dan Verona, Dan Verona, Topîrceanu, V. Voiculescu, Topîrceanu, Tudor George, Topîrceanu, Adrian Pãunescu, Adrian Pãunescu, Topîrceanu, Mircea Dinescu, Mircea Dinescu………… Coşbuc, Tudor George, Coşbuc, Coşbuc, Arhip Ciubotaru, Bacovia, Dan Verona, Dan Verona, Coşbuc, Coşbuc, Dorin Liviu Zaharia, Dorin Liviu Zaharia, V. Voiculescu, Bacovia, Elena Farago, Dorin Liviu Zaharia, Dorin Liviu Zaharia, Grigore Vieru, Ana Blandiana, Elena Farago, Elena Farago, Dorin Liviu Zaharia, Dorin Liviu Zaharia, Grigore Vieru, Coşbuc, Coşbuc, Nichita Stãnescu, Coşbuc, Coşbuc, Eminescu, V. Voiculescu, Dan Verona, Dan Verona, Al. O. Teodoreanu, Al. O. Teodoreanu, Macedonski, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.
|
