dupã George Topîrceanu
I.
De prin lunci, de prin poieni
s-a desprins un zvon bizar,
ce-a-mpletit în zori de zi
salbe lungi de chihlimbar,
versuri dulci de poezii
pentru flori
albe, de crin
şi viori
de cer senin.
Primãvarã în culori,
Viaţã trãitã din plin!
II.
Încet, discret, reînfrunzeşte codrul
Şi soarele-i tot mai strãlucitor,
Revin ţãrani strãbuni, precum li-i modrul,
Cu pluguri şi cu grape, pe ogor.
Prin iarba verde ies la drum gândacii
Şi pãsãrile vin în ţarã iar,
Gelos şi umed, vesel şi sprinţar,
Vântul sãrutã mai cu jind copacii.
De prin tufişuri
Şi mãrãcini,
De prin desişuri
Şi vizuini,
Ies ursuleţii,
Râşii, mistreţii
Şi veveriţele
Prin aluniş,
Ieş şi cãpriţele,
Ies şi vulpiţele,
Şi prepeliţele
În luminiş.
O rândunicã
Îşi spalã-n baltã
Penajul sur.
O rãmuricã
În plop tresaltã
De bun augur.
E sãrbãtoare peste tot în ţarã,
Se-mbracã iar natura-n primãvarã,
O toacã bate la o mãnãstire,
De Învierea Domnului dã ştire.
Copiii ies şi ei din case, blocuri,
Pe uliţe, prin parcuri, pe maidane,
Se zbenguie, aleargã, joacã jocuri,
Îşi duc copilãria în ghiozdane.
III.
Nori uşori pe cerul ud,
Muguri moi pe ramul crud,
Glas de miei
Şi brebenei,
Fluturaşi şi ghiocei.
Primãvarã, din ce vis
Ne aduci ritmuri de cânt?
Din ce colţ de paradis
Picuri viaţã pe pãmânt?
Eşti frumoasã şi o ştii,
An de an te-aştept sã vii.
Eşti cântatã de viori,
De pictori
Şi scriitori,
Stânele te-aşteaptã-n cale,
Vântu-ţi face loc prin sat,
Undele-ţi zâmbesc în vale,
Fetele pe înserat.
Tu, mireasã de-împãrat,
Cu voal de cer brodat
Şi rochie de trandafiri
Peste piele de brocart
Tatuatã cu zefiri
Şi surâs de zbor înalt,
Faci zãpezile sã stea
Neclintite în decor
Şi sã plângã-n urma ta
Mistuindu-se de dor.
Şi cobori din munţi senin
Cu alai împãrãtesc
Şi cu zile care cresc
Peste dealuri şi câmpii
Într-un dans uşor, sublim
Şi-n zâmbete de copii.
Primãvarã, te iubim!
|
