Românie, Românie, ţarã tristã, muribundã,
Ultimele tale lacrimi în ţãrânã se scufundã.
Ciocanul lovind în cuie se aude tot mai tare,
Maica Domnului ţi-aprinde sub cruce o lumânare.
Iuda politicianul te-a vândut, rânjind a coasã,
La pachet cu toţi eroii, pe preţ de târfã leproasã:
Zece dolari, zece ruble, zece euro goi, trişti,
La o bancã mondialã, la Pilaţi ecumenişti.
Sinedriul, fãrã vreun scrupul, a ratificat trãdarea,
Şi te-a împins în pretoriu, ca sã-ţi afli condamnarea:
Biciuire! Biciuire! Ucideţi Ortodoxia!
Rãstignire! Rãstignire! Crucificaţi România!
Sãvârşitu-s-a! se-aude peste ceruri o strigare:
Å¢ara mea îşi dã acuma, blândã, ultima suflare;
Mor a doua oarã sfinţii noştri trecuţi în vecie:
Andrei, Ştefan, Brâncovenii, Românie, Românie.
…………………………………………………
Dar ce-i cu şoaptele acestea?
Oare nu s-a-ncheiat povestea?
Se-aude-o voce de Fecioarã
Ca un zefir de primãvarã,
Ce parcã-ntoarce nişte file:
Rãbdare… S-aşteptãm trei zile…
9 Aprilie 2017,
Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)
|
