Mersul la bisericã, duminicã de duminicã, e un traseu urcãtor prin codrii de munte, plin de pericole, spre vârf. Fiecare Sfântã Liturghie reprezintã un copac marcat, astfel cã dacã lipseşti douã-trei duminici la rând rişti sã te rãtãceşti şi sã te mãnânce lupii.
Noi, românii, suntem avantajaţi: ne bucurãm deopotrivã şi de cultura noastrã şi de cea europeanã şi mondialã. Occidentalii, în infatuarea lor, nu sunt interesaţi de cultura noastrã şi n-au cum s-o înţeleagã. Sunt mãrginiţi.
Un strãin de bunã credinţã a spus odatã un mare adevãr: România e o ţarã paradoxalã. Cu cât o cunoşti mai bine, cu atât o înţelegi mai puţin.
Ne e teamã sã spunem adevãrul. Dar sã minţim nu ne e teamã?
Suferinţa asumatã îi cizeleazã femeii frumuseţea. Vãd oglindindu-se în suferinţa femeii chipul lui Dumnezeu şi însuşi destinul ei.
Cei care strigau â€ţRãstigneşte-L !†au fost incomparabil mai mulţi decât cei care strigau â€ţElibereazã-L !â€. De unde se vede cã democraţia devine, uneori, demo-no-craţie. Şi totuşi, au învins cei puţini. Pentru cã deţineau Adevãrul.
Pentru a fi un bun judecãtor sau procuror, nu-i îndeajuns sã fi cinstit şi bine pregãtit profesional. Mai trebuie sã ai curaj şi simţul dreptãţii.
Un prieten mi-a zis într-o zi cã îl trãdez, deoarece nu sunt de acord cu toate ideile lui. Avea dreptate, îl trãdasem. Pentru cã nu voiam sã-L trãdez pe Hristos. Când un prieten adevãrat mã pune sã aleg între el şi Hristos, îl aleg, întotdeauna, fãrã ezitare, pe Hristos. Numai cã un prieten adevãrat nu mã va pune niciodatã sã fac o astfel de alegere.
Raportul sexual, la om, este una din consecinţele cãderii din Rai. Ne împreunãm sexual ca animalele. Din punct de vedere fizic nu e nici o deosebire. Închipuiţi-vã douã schelete umane fãcând sex. Ce penibil !
Perversiunile sexuale ne retrogradeazã pânã şi din regnul animal. Animalele nu se degenereazã prin perversiuni. Perversiunile sexuale demonizeazã omul, pur şi simplu. Un pervers sexual nu mai este om, nici animal, este drac fãrã coarne !
