Îmi place teribil blasfemia asta: Dumnezeu e un tip îngust la minte; nu ştie altceva decât: iubire, iubire, iubire.
Trebuie sã depãşim moartea, nu sã scãpãm de ea.
Å¢ara asta nu are nevoie de politicieni, ci de chirurgi.
Am fost întrebat de mai multe ori de ce nu mã fac preot. Am rãspuns de fiecare datã cu cuvintele lui Å¢uţea, cã sunt deja preot. E-adevãrat, nu am parohie, dar predic şi spovedesc pe unde-apuc.
În subsolul timpului cresc florile eternitãţii.
Au mai rãmas în România de azi trei oaze quasivirgine de spiritualitate autenticã (ordodoxie şi românism): Bucovina, Maramureşul şi Å¢ara Moţilor.
Viaţa pãmânteascã e o şcoalã unde învãţãm veşnicia. Moartea e deci examenul de absolvire.
Diferenţa dintre modernism şi postmodernism constã în faptul cã modernismul ignorã tradiţia, pe când postmodernismul o neagã de-a dreptul. Asemãnarea lor constã în aceea cã fiecare este o treaptã a depãrtãrii omului de Dumnezeu.
Într-o emisiune televizatã, Stelian Tãnase spunea cã a citit foarte multe cãrţi, dar cã e suficient ca într-o viaţã sã citeşti o sutã de cãrţi, cu condiţia sã ştii sã le alegi. Eu zic cã e suficient sã citeşti una singurã, Biblia, cu condiţia ineluctabilã de a o citi cu ochii inimii.
Muzica rock agresivã este categoric anticreştinã, deoarece are sonoritate antifonicã, alternativã, ceea ce înseamnã cã sunetele foarte înalte alterneazã cu sunetele foarte joase şi cu cele normale. Primele douã categorii de sunete sunt nocive aparatului auditiv al omului şi în general întregului corp uman, din cauza vibraţiilor specifice şi pentru cã depãşesc limita spectrului uman de toleranţã auditivã.
