Plânge Prutul, se îneacã în durere
Şi plâng malurile sale fãrã patimi,
S-au depãrtat fraţii de sorã
Privind, în urmã fãrã lacrimi.
Sub jugul roşu, s-au pierdut
Atât de multe inimi blânde
Şi şi-au plecat genunchii umezi,
În faţa braţelor flãmânde.
S-a rãstignit un neam pe cruce
O limbã sfântã se usucã,
Nu s-au gãsit nici crai, nici umeri
Care s-o scape de nãlucã.
Şi-n paşii sângelui, Basarabia se rupe
Plângându-şi mama-ndoliatã,
Rugându-se cu mâinile spre cer
Ca sã mai biruie o datã.
Iar mama, sfâşiatã şi rãnitã
Strigã dupã fiice, dupã fraţi,
Dar lumea întreagã nu aude
Plânsul munţilor îndoliaţi.
Se rupe Basarabia strãbunã
Şi pribegeşte prin strãini,
Nici libertatea nu o simte
Nici nu mai crede în minuni.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sabin, scrie in vers alb, rima nu-ti prea iese, dar nu-i bai pentru ca mesajul tau e unul profund.Lasa muzica versurilor tale sa vina din inima. Succes!
