Lumina inimii e gata sa apuna,
Cu-argint si praf de roua se aduna,
Plouand usor al dorului nectar
Pe doua turturele zgribulite,
Ce stau la sfat, in fapt de seara,
Sub pala licarire de amnar.
Intorc acum privirea spre atunci,
Cand ne plimbam zglobii prin vai si lunci,
Ai timpului copii eram, voiosi,
Setosi de viata, ne-ncercati, frumosi…
In ochi lumina o purtam razand
Spre cerul ’nalt, spre stele vii, cantand!
Ai tineretii ani s-au scurs apoi,
Prin zile insorite si prin ploi…
Prin ape tulburi pasii i-am purtat,
Din setea de viata de-altadat’
Am odraslit idei si slove pline
De rod al firii inflorite-n mine.
Ce simt acum, in ceas de primavara?
Aud vartejul vantului cum cheama
Ai sufletului nori, sa toarne
Pelin pe ale inimii vechi coarde,
Si stropi de apa moarta, sa inchege
Faptura gandului, ca s-o dezlege.
|
