E iarnã şi zãpezile mã ning
Iar albul lor mã-nvaţã nemurirea
Prin mãri de stele reci astãzi ating
Tot ce-a ascuns de timp, copilãria!
Vãd omul de zãpadã din maidan
Fãcut cu drag în jocul printre fulgi,
Iar flori de gheaţã ce stau şi azi la geam
Tot îmi şoptesc: ,,Vino sã ne atingi!â€
M-apropii cu sfialã şi suspin...
E dorul ce mã-nvãluie mereu,
Mângâi c-o lacrimã clipe ce vin
Cu amintiri de când copil şi eu
Visam sã mã-ntâlnesc cu Mãş Crãciun
Pe o cãrare ascunsã printre nori,
Privindu-l, faţã-n faţã, sã îi spun
Dorinţele-n viu grai, nu prin scrisori!
Si dacã s-o-ntâmpla cumva s-o uite
Pe cea prin care-l rog sa fiu mai mare,
M-aş bucura, cãci astãzi ştiu prea multe
Despre ce-nseamnã, şi n-ar fi o-ntristare!
Iar dacã mi le-o îndeplini pe toate
Şi mi le-o presãra pe-al vieţii drum,
La un popas am sã îi spun prin şoapte:
,,Te rog, mai vin-o datã, Moş Crãciun!â€
Lili Şipoteanu
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mosul sigur va veni la cei care scriu versuri atat de frumoase.