Fãrã sfialã cad din cer, azi, fulgii de ninsoare,
Şi ninge-n slove cu tãceri, dar cine-aude, oare?
E-atâta linişte şi frig în marea de cuvinte...
Rãmas-a gândul nerostit şi nici nu mai ţin minte
Dacã ţi-am spus când ai plecat, c-am agãţat în grindã
Şiragul alb de amintiri şi-n stele o colindã.
Danseazã visele prin brazi în straie de zãpadã,
Din zãri, miresmele de nard, nu contenesc sã cadã.
Şi e decembrie din nou pe strãzi şi-n calendare,
În versuri ninge cu tãceri şi liniştea mã doare.
Îţi las un semn şovãitor prin iarna de poveste,
O fac cu dragoste, doar ştiu cã aşteptai o veste.
