Cascada coboara in trepte pana cand se arunca, de pe marginea ei de lume, intr-o scorbura involburata de ape si cristale. Mai departe, toata minunea se strange intr-un lac, limpede si insorit, care domneste in spectre stralucitoare,ca un boier in capul mesei, cu un schiptru in mana.
Eu cred ca pe fundul acestui lac nu exista niciun pic de noroi. Nu pot deslusi daca exista orice altceva, dar noroi sigur nu e. De unde stiu? Este foarte simplu. Blaga spunea intr-una din poeziile lui “Nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?â€. Ei bine, lacul meu nu are niciun nufar. Este foarte bine incadrat la Nord, Sud, Est si Vest si are o apa vie, care tradeaza intotdeauna faptura dinaintea sa. Este ca un ochi al lumii, mai precis, al realitatii, insa nimeni nu poate sa vada asa cum vede el.
Dar ce anume vede el?
Oare vede totul, sau doar un contur nedeslusit, un traseu superficial de parfumuri, trasaturi si nevoi evidente? Daca ar vedea cum vedem noi, oamenii, inseamna ca toate lucrurile sunt exact si nu altfel decat ceea ce par a fi, din toate punctele de vedere. Insa, bineinteles ca asa ceva nu are cum sa fie posibil. Esenta si aparenta sunt ca doua variabile ale aceleiasi entitati, luand valori intotdeauna distincte, in realitatile divergente in care sunt angajate. Prin urmare, lacul asta este un omen inert, independent de tot ce inseamna ideea de probabilitate. Cu alte cuvinte, cele 180Ëš care se deschid spre jumatatea lui de univers, creeaza o bucla perfecta in spatiu, cuprinzand in mod exact o jumatate din “totâ€,chiar daca ca trecerea spre “dincolo†de suprafata sa este imposibila fizic.
Simbol al trecerii dintr-o lume in alta, oglinda (caci despre asta povesteam mai sus) este prezenta si intr-una din faimoasele poeme simboliste bacoviene. “Oglinda larg-ovala incadrata in argint†nu face altceva decat sa trimita spre acea reflexie a gandurilor intr-o realitate paralela, care devine in cele din urma realitate, sa-i spunem, principala. De fapt, asa se intampla mai tot timpul. De fiecare data cand privim reflexia, avem impresia ca aceasta este adevarul obiectiv, iar noi facem toate aprecierile si ajustarile pe baza sa.
Dar, pana la urma, spuneti-mi, va rog: in oglinda exista doar o reflexie?... Sau poate sa intreb lacul meu? El sigur stie.
Ii arunc o piatra, ca sa vorbeasca cu mine...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
ai dreptate...spre rusinea mea, am facut o confuzie..
"si Narcis, vazandu-si fata in oglinda sa,izvorul,
singur fuse indragitul, singur el indragitorul"
Nu Arghezi spunea, ci Blaga.
Titlul mi-a atras atenţia,...dar şi subiectul. Ai mai fi putut aduce în discu;ie, vizavi de oglinda lacului şi tema lui Narciss, care oglindeşte lacul în ochii şi implicit şi în concepţia sa despre sine.
Interesant.
