Se spune ca, zilnic, aproximativ saptezeci si sapte de mii de ganduri ne trec prin minte.
Ei bine, astazi (o zi din Noiembrie), ale mele se concentreaza preponderent asupra deciziei de a scrie o carte (habar nu am despre ce), chiar daca, la un moment dat, efortul s-ar solda cu o experienta a unei incercari mai putin reusite.
Multi au incercat. Nu stiu cati au reusit, dar ii felicit, indiferent de aprecierile publicului sau criticilor. Nu stiu ce au facut si ce au gandit cei care n-au reusit din prima sau din a doua sau deloc... In fine...
Din ce am frunzarit pe ici-colo despre acest subiect, am inteles ca marele pod care desparte zamislitorul de opera sa este « Geneza ». Mai precis, cum pot incepe “euâ€, un zidar obisnuit, sa construiesc ceva care sa imi lege gandul pur de materia oarba? Spun “purâ€, referindu-ma la gasirea in prima instanta a unei idei, care sa fie principala si constitutiva a creatiei ce posibil urmeaza sa ia nastere. Mai departe, ideea trebuie sa fie slefuita intr-o forma clara pentru ca embrionul de fluiditate a gandurilor, deductiilor, s.a.m.d. sa se poata instala linistit.
Prin urmare, gandul pur capata forma acestui embrion care traieste intr-un uter mental. Am trecut de actul conceptiei si am ajuns in sfarsit la ceva viu, ceva care are sanse sa devina orice altceva.
Mai departe (ca sa devina ceva-ul la care m-am gandit initial) in mod evident, este nevoie de monitorizarea “semnelor vitale†ale embrionului, in permanenta, pentru a canaliza dezvoltarea lui spre finalitatea dorita. Deci, mentin intotdeauna “centrul de greutate†(echilibrul de cugetari) pe care il pot extinde numai pana la nivelul de contur al artefactului, in deplina concordanta cu baza stabilita, si anume ideea constitutiva (sau primordiala, sau initiala sau cum vreti s-o numiti).
Ciudatenia pe care o intalnesc de fiecare data este ca, atunci cand scriu, am senzatia ca imi povestesc mie insami ceva, poate ceva ce stiam odata, iar scriind imi aduc aminte. Dar asta nu conteaza acum. Acum trebuie sa incep sa umblu flandura prin copaci, drumuri, gunoaie, mucegaiuri, boli, fosile, campuri magnetice, oameni, planete si orice inseamna materie, antimaterie si eter (si spiritualitate â€" dar cred ca se incadreaza undeva intre eter si antimaterie). Asa ca, se prea poate ca, la un moment dat, sa se rupa lantul de idei-argumente si sa apara din senin o poezie abstracta in vers caramiziu. Pentru ca vreau sa scriu despre tot ce vreau, despre tot ce stiu, ce sunt, ce as putea fi, si despre lucrurile pe care inca nu le stiu. Pentru ca acum sunt EU. Si am prins momentul ala in care mi-am adus aminte de asta intr-un mod atat de clar...
Asta e ideea mea. Sa ma plimb. Sa ne plimbam. Sa ne inventam si sa ne reinventam.E ca si cand ai privi pe fereastra de la etajul 50 si ai avea puterea sa vezi, in acelasi timp, lucrurile prin ochii vecinului de la parter si ai celui de la etajul 100. Iar asta pentru ca majoritatea lucrurilor, dupa cum bine stim, sunt relative, ceea ce inseamna ca trebuie sa dobandim cat mai multe “relatii†intre aceste lucruri, pentru a astupa ochiurile din reteaua de puncte de cunostinta (informatii absorbite/ lucruri stiute si asumate prin gandire) pe care am inchegat-o pana acum. Avand un numar dat de puncte de cunostinta, “eu†pot cu siguranta sa contribui, sa “umblu†la alcatuirea continua a mintii mele, prin cel mai simplu mod: relationarea cunostintelor deja existente (trasam liniute multe intre punctele de cunostinta). Din acest motiv, nu aleg modalitatea evidenta de a imi justifica sau explica pasajele mai mult sau mai putin abstracte, ci las la libertatea fiecarui ochi sa transmita ceea ce pare a fi spre convertirea in ceea ce exista. DE CE? Pentru ca orice idee se poate transpune peste harta oricarei minti. Astfel, obtinem tot atatea rezultante, pe cate perceptii. Cunoastem, nu prin ceea ce ne este demonstrat de-a gata, ci prin exercitiul de a ne explica noua insine ideile noi, de a putea privi dincolo de ce este imediat si logic.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Zaharia, iti urez succes...
Intr-adevar, este greu sa scrii o carte...
Dar imi place sa am asta ca pe un fel de ideal...
Inainte vroiam sa deschid o expozitie de pictura, dar m-am lasat pagubasa...
Cochetez cam cu toate ramurile artei..
Sper doar sa se aleaga ceva... Caci stiu ca cine fuge dupa 2 iepuri...departe n-ajunge...
Cand te gandesti sa scrii o carte, un roman de exemplu, trebuie sa stii ce va contine romanul respectiv. Trebuie sa stii de unde pleci macar. Altfel nu merge. Oricm ai nevoie de resurse extraordinare. Efortul care trebuie depus este unul destul de mare si tocmai de aceea satisfactia este enorma atunci cand termini ce ai inceput. Imi permit sa spun toate astea desi nu pot spune ca am o experienta in ceea ce priveste scrierea de texte in proza. Inca mai "copilaresc" cu poezia. si eu mi-as dori ca pe viitor...
