Autor:	Sabina Buica ( Smaranda ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Patru frati

Patru Frati Erati saraci, murdari si mici Parca aievea vad aici, Pe miriste, cum alergati, Dupa capite v-ascundeati, De jocul vostru-mbucurati... Dar cine-ar fi stiut pe atunci Ca un razboi ne-ar fi dat branci? Tot satu-n foame ne-a cuprins, Oameni cu boli de neinvins Din viata, tare multi s-au stins... Si-ai vostri s-au imbolnavit; De-atat amar s-au istovit... Nu mai puteau munci de zor Ca alta data, plini de spor Si le-ati sarit in ajutor... Stiati in sat despre-un chiabur: Cel mai bogat din Manastiur! Era batran, nu mai putea, Avea pamant, dar nu vroia Satenilor munca sa-l dea. Mergea incet si cocosat, Era ursuz si-ndurerat... Ai lui copii erau plecati, Crescusera, erau barbati ; Trei frati erau, toti inrolati. Iar dorul lui era talaz De ura aspra si necaz... Nu mai stia ce-i de facut, Sarmanul! S-a proptit de mult Intr-o durere cu tumult! Mi-aduc aminte cum erati... Veneati de mana, patru frati, Pe-o ulita din Manastiur, Catand din ochi, jur- imprejur, Casa batranului chiabur. Bateati la poarta, zi de zi, Dar nu stiati, erati copii, Ce inseamna sa munciti pamant, Cu soare-n crestet, viu arzand Si trup batut de ploi si vant. Avarul palid va ghicea, Iar poarta nu o deshidea... Stia ca vreti pamantul lui, Dar avea suflet amarui Si nu dadea nimic, nicicui. Iar mosul ,incruntat, zbiera : “Pieriti acum din poarta mea! Si nu va-ntoarceti! Hai! Plecati!” Dar de cu ziua va-ntorceati, La poarta, mai tare bateati... Cu glas subtire ii spuneati Ca vreti pamantu-i sa-l lucrati, Ca toti ai vostri-aveau nevoi , Trebuia sa munciti si voi, Caci era vreme de razboi... Ca dintr-un somn trezit de-un vis, Poarta greoaie s-a deschis. Batranul, mormaind pribeag, Se sprijinea pe un toiag, Privind la voi de peste prag. Bucata de pamant v-a dat, Ca sa munciti pe ban curat. Din zi in seara si-napoi, Pamantul crud era greoi Si colturos ca un pietroi. Iar soarele rotund si cald Lucea pe plaiuri de smarald, Ducea din zile, rand pe rand, Iar voi, din ce in ce crescand, Trudeati din greu, trudeati plagand. Si-asa s-au dus multi ani la rand. Va mai vedeam pe pod trecand; Pe-un mal al Begai v-asezati Stateati atenti si pescuiati, Copilaria v-aminteati...

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Intr-adevar, seamana un pic...dar asa mi s-a incropit firul povestii..de doua saptamani ma tot cazneam sa o finalizez..	Smaranda
2.	Mi s-a pãrut '' Noi vrem pãmânt!'', mi s-a pãrut '' Trei Doamne şi toţi trei...'', doar mi s-a pãrut. Ai redat foarte frumos ceva ce n-ai trãit. Felicitãri!	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]