Autor:	Sabina Buica ( Smaranda ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Pasarea Phoenix

Ma dor oasele din pamantul incins Inchisa in cutia ta de sticla te pot auzi nu pot fugi inca... Aud pasii tai undeva deasupra mea ma calci in picioare, sau poate ma cauti? Colturile aripilor au ajuns la peretii labirintului Sticla ti se sparge, pasarea Phoenix sta pe ganduri de cenusa au ars idei idealuri infinituri S-a copt pamantul zgomotele il vor crapa de tot Ce naiba spui acolo ? nu te mai aud ma orbeste soarele, iar norii iti distorsioneaza vocea. Acum, Sper sa nu fie aripile lui Icar...

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Ledzeppelin,este pacat ca intr-un cenaclu doar sa ne ridicam in slavi.Noi ar trebui sa ne sustinem si ajutam.Pe Sabina o citesc cu drag nu doar aici..si ca explicatie la ce am vrut eu sa-i spun este:daca ai spus "aud pasii MEI undeva deasupra MEA si imadiat MA calci in piciore" este o repetitie pe care ar trebui sa o sesizezi mai ales ca esti un poet foarte citit,cu experienta.Imi cer scuze daca gresesc dar o fac doar din sinceritate si cu prietenie si deloc din infatuare.Colegii ma cunosc cred eu.Cu drag:)	Angel
2.	Sabina mi-a placut mult poemul si sper sa nu supar, dar tocmai pentru ca mi-a placut spun o parere.In prima parte ai prea multe pronume, unele verbe se repeta.""Inchisa in cutia "ta" de sticla "te" pot auzi nu pot fugi inca... "Aud" pasii "tai" undeva deasupra "mea" "ma" calci in picioare,..etc Eu as evita "naiba" chiar daca este la moda, sa zic asa, suna mai liric "ce zici acolo?"In rest este originala ideea si poemul, cu prietenie :)	Angel
3.	te cuprind cu uimire focul te poartã înalt	cotangenta

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]