Se deschid ferestrele;
în zori miroase a
Strigoi dansând în mare,
iar nisipul ia forma
tãlpilor tale...
Banca de odinioarã
priveşte atentã
la un orizont neclar;
Degetele ni s-au descleştat.
în palme îmi adie
un aer de vise.
Întind mâna spre cer
şi pãcãlesc soarele,
acoperindu-l cu o mângâiere...
Miroase a strigoi dansând în adânc;
pe jumãtatea mea de bancã,
cu apusul pe chip
şi briza în pãr,
chem delfinii...
