Se aud clopotele chemand oamenii satului sa ia lumina. Vibratia grava a cuvantarilor zguduie aerul noptii. Iar lumea se ingramadeste sa ia o bucatica din sfintenia luminii, care trece de la un om la altul, fiecare casnindu-se sa o fereasca de vant si de stropii de ploaie, care cad tot mai repede.
Acum, tot satul are lumina sfanta. Batranii sunt bucurosi de copiii si nepotii lor, care rostesc primele urari de ziua Invierii Domnului, ciocnind oua rosii incondeiate.
Lumanarile aprinse ne inconjoara rasuflarea in umbra...
Insa, zilele de sarbatoare trec, iar batranii raman din nou singuri, cu amintirea bucuriilor si cu chipurile celor dragi in suflet...
