Este ora 6 dimineata. Zorii isi lasa frigul desteptator. Rasaritul este mult prea departe ca sa mi-l pot imagina din nou. Dar pornesc la drum, cu gandul la cum a inceput totul…
Se facea ca, intr-o oare care zi, am fost prinsa, ceea ce nu credeam a se intampla vreodata. In flagrant delict, comitand o “infractiune†de inchipuit, de altfel. Din partea mea, era de asteptat. M-am avantat in necunoscut crezand ca stiu totul. Iar senzatia de cunoastere in momente de ignoranta este ca o foame teribila in fata unei brutarii cu paine calda. Nu ma puteam abtine sa nu merg pana la capat.
Era inevitabil. Am spart geamul, am furat painea si am fugit printre picaturile de ploaie, pierzandu-ma in multime. Trebuia sa fi socotit mai bine lucrurile… Daca ma vedea cineva? Daca ma recunostea cineva? Daca ma urmarea cineva?
Dar ma gandeam: cine sa stie ca eu imi astampar foamea cu ceva “strain†mie? Intr-adevar, nimeni nu avea cum sa stie. Totul s-a petrecut mult prea repede… Asa ca am mers mai departe, cu painea in mana, purtandu-mi zambetul linistita.
Foamea a fost usor de pacalit. Dar ce aveam sa fac cu frigul?
S-a facut tarziu; felinarele se aprindeau unul cate unul, fiecare cu sfera lui de lumina difuza. Stropii de ploaie s-au transformat in fulgi de zapada, iar eu ma simteam din ce in ce mai amortita.
Oamenii se tot imputinau pe strazi. Evitam sa privesc trecatorii, de teama sa nu ma recunoasca cineva… In sinea mea stiam ca asta nu avea cum sa se intample, dar frigul imi amortea toate simturile, inafara de cel de vinovatie, care se amplifica cu fiecare clipa. Trebuia sa ajung intr-un loc cald, sa ma linistesc.
Mai aveam destul de mers pana acasa, asa ca am intrat intr-o ceainarie si m-am asezat la o masa, cu pretextul ca asteptam pe cineva. Imi tineam capul in maini, cu ochii inchisi si incercam sa ma calmez, sa las caldura sa ma patrunda putin, ca sa pot sa imi revin si sa pornesc din nou spre casa. Amestecul aromelor de ceai si caldura m-au facut sa atipesc in cateva clipe. Dar, spre surprinderea mea, cand am deschis ochii, o ceasca de ceai se afla pe masa, in fata mea. M-am uitat la oamenii din jur, insa nimeni nu imi parea cel putin familiar. Nu intelegeam ce se petrece…
Deodata, am auzit clopotelul de la intrare. Un individ tocmai iesise din ceainarie. Oare el sa fi fost? Am sorbit din ceasca, intrebandu-ma de ce un om ar face un asemenea gest. Singurul gand care imi trecea prin minte era ca respectivul ma vazuse, ca avea sa spuna tuturor despre fapta mea rusinoasa. Dar pana la urma, cine era el?
Intr-o clipa, m-am ridicat de la masa si am iesit imediat dupa el, incercand sa il prind din urma. Ajunsesem in Piata Centrala, complet pustie in seara aceea de duminica. In scurt timp l-am depasit, fara sa il privesc. Nu aveam curaj. Asa ca am tot mers inaintea lui, vreo doua minute, timp in care ii auzeam pasii tot mai aproape de mine. La un moment dat am simtit cum ma strange tare de brat.
M-am intors si ne-am privit cuprinsi de uimire, fara sa spunem o vorba, pret de cateva clipe. Inima imi batea foarte tare. M-am smucit si am dat sa fug, insa fara succes. Inainte sa apuc sa fac vreun pas, m-a prins de mana, rugandu-ma sa stau putin sa discutam.
Simteam cum ma coplesesc teama, furia, tristetea, mahnirea, toate sentimetele care compun nefericirea, mai pe scurt… Despre ce sa discutam? Ce mai era de discutat?
Totul era foarte limpede, pentru ca ii vazusem cu ochii mei… Am raspuns ca nu il cunosc, nu stiu cine e, si mi-am vazut de drumul meu, fara sa privesc in urma.
Intr-un final, am priceput. Asta se intampla cand furi. Iar eu am furat, asa cum am spus initial. Am furat o iluzie ca sa astampar foamea sufletului meu. Trebuia sa socotesc mai bine lucrurile, sa fiu mai realista, mai corecta cu mine insami.
Dar pana la urma, tot aveau sa ma prinda. Am fost acuzata de naivitate si mi-au suspendat dreptul sa mai visez aiurea… Acum, sunt inchisa in realitate.
Este ora 6 dimineata. Zorii isi lasa frigul desteptator. Rasaritul este destul de departe, dar pornesc la drum, cu gandul la ce fel de libertate mi s-ar potrivi dupa ce imi ispasesc pedeapsa…
