Au fost atatea zile frumoase, inact nici nu am realizat ca este toamna. Chiar daca frunzele erau in culori de octombrie, ma gandeam ca toata paleta asta de nuante face parte tot din farmecul verii pierdute…
In seara asta a fost ceva mai rece. Ca de obicei, inainte sa ma pregatesc de culcare, mai arunc o privire pe fereastra. Era senin, era liniste si o droaie de stele infipte in cer. Dar n-am rezistat mai mult de 10 secunde pe balcon. am inchis toate geamurile si m am baricadat la temperatura camerei.
Mica mea vacanta se apropie de sfarsit… Ma gandesc doar la diminetile care vor urma… Iar asta inseamna agitatie. In autobuze, metrouri, piete, strazi este plin de tot felul de oameni, parca incearcand sa estompeze din paradoxul orelor matinale: atat de grabiti, si totusi atat de somnorosi. Dar imi place agitatia asta. Imi da senzatia ca nu sunt singura, chiar daca sunt inconjurata doar de niste straini.
Lucrurile se misca repede. Asa cum a trecut vacanta asta, o sa treaca si anul, si o sa ajung din nou la ideea ca se putea mai bine. Dar continui sa ma bucur de culori, pana o sa cada si ele, descompuse de baltoace si pasi grabiti… Se face din ce in ce mai tarziu si mai frig. Cred ca o sa imi inghete sufletul...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Va multumesc pt aprecieri si ma bucur mult cand imi lasati gandurile voastre!
Sufletul tãu nu poate îngheţa, cel mult îl pot troieni zãpezile uitãrii, îl pot uda ploile de lacrimi, se poate usca de arşiţa unei iubiri mistuitoare dar de îngheţat...nu ai nicio grijã...sufletul tãu e mult prea cald.
Vacantele sunt ocazii fericite din viata noastra, dar tot ce e frumos trece repede, cel putin ramanem cu amintiri, nostalgii si speranta urmatoarei vacante.
