Nu prea vroiam sa scriu
nu mai am cuvinte
pufai o tigara
si ma gandesc...
Oare cum de s-au schimbat atat de repede
acei doi paianjeni?
au venit alti doi in locul lor
si s-au asezat cuminti
la urechile mele
si uite asa
s-a reimpanzit mintea
ceva mai rau ca inainte
si mi-e frica sa intru
sa aud ce se intampla...
mai bine stau deoparte
si nu le mai dau de mancare un timp
poate panza se va descompune
si usor usor
am sa aud adevaruri
care nu se vor mai lovi
de inima.
nu era nimeni de garda
iar spitalul s-a inchis
cu mine inauntru
Doamne
abia astept sa fie zi
si sa fug cat pot de repede
pana nu iau vreo boala...
originalã poezie, cred cã toţi avem în mintea şi în sufletul nostru pãienjeniş de gânduri şi sentimente, pe care cu greu le putem face sã stea liniştite