De un secol sunt singura.Imi bat hibrizii la portile de matase ale genelor frumos sculptate. Ale tale sunt matasuri infierate in pielea coapta de durere si de chin. Din instinctul primar,ai aparut tu,ca o soapta de iubire,cu sculptura ta de fildes.
Stau in fata anatomiei tale si ma intreb de ce sunt singura de atata timp:de un secol.
Ma intorc mereu si mereu la omul din mine si gandesc la tine. Ce pacat ca sunt atat de multe ganduri care ma chinuie!Uneori ma zvarcolesc in chinuri mari,fara sa stiu de ce.Sufletul imi arde in creierii noptii si eu ma transform prin suferinta lui,mereu si mereu.
Te privesc si sunt si ma afli singura.Nu pot face nici acum legatura dintre mine si tine.Uneori ma inspaimanta fiinta mea-una complexa, plina de lacrimi, uneori de regrete, uneori de chinuri filozofale, uneori de doruri de tine, uneori de doruri de mine.
In mine, nu ma mai gasesec.M-am pierdut demult, inima mea este doar functionala. Nu stiu cat o sa dureze,dar stiu ca am pierdut clipe, ani, in care am amortit:de durere,de tine.Te astept sa vii,chiar si pentru o ora,sa-mi dai putin oxigen si putin din suflul tau. Am o comotie respiratorie si pana vii tu,trebuie sa respir prin aparate. Aparatele cerului,sau ale lumii. Nu ma judeca atunci cand te strig,caci stii?sunt singura. Sunt singura de un secol.Acum inteleg povestile cu acei vampiri care se hranesc din sangele victimelor lor si mai traiesc inca sute de ani. Imi place mitul nemuririi. Chiar daca aberez,acum vreau sa vorbesc despre orice,numai sa pronunt ceva, altfel ma chinuiesc pana la nori.Sa stii ca nu cred decat in noi. Am un suflet bolnav de sceptic. Sunt atat de sceptica,incat ma indoiesc si de mine, pana nu te voi avea pe tine. Azi am aflat lucrul asta! Nu ma certa, caci sunt singura de un secol.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Se apropie,mai ales titlul, de Un veac de singurãtate. Sã nu fie cam mult!
