In mintea mea, am o hemoragie in plina incursiune. De cate ori ma trezesc dimineata,ma trezesc cu aceasta hemoragie, care imi chinuie in fiecare minut mintea. Atunci transced gandirea si o apuc pe pajisti de flori,pana la tine. Te iubesc! iti sarut tamplele perfecte si ochii tai albastri, umezi,perfecti.Intotdeauna am crezut si am simtit ca oamenii cu ochi albastri, sunt niste zei coborati pe pamant,pentru a a invata omenirea sa faca binele si ca sunt niste persoane harice.
Tu esti plin de har si povestea din inima mea, nu se termina niciodata. Ai flori de irisi albastri in ochi si esti nespus de frumos.Dar stii?Eu stau si te adulmec pana in vene,pana in fiziologia si anatomia ta ancestrala si tu imi vindeci hemoragia mintii,numai cu o privire. Caci cel ce a pornit-o,nu a stiut sa iubeasca, doar sa o zgandare.
Am sentimentul de deja-vu cand te privesc, de moleseala si de bine. Ma simt bine cand sunt in preajma ta, doar putin intimidata.Te iubesc! Atat de simplu si infim!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Luptãtoru-le neînfricat ,BC1944,asta e criticã? Alina aştepta o pãrere despre poezie nu un rãzboi în deplasare !!!.))Ciudate mai sunt cãile Domnului!
2.
Îmi cer scuze dar corectura tovarãşului luptãtor din 1944 este de tot...(sã zic ?)pentru cã eu am scris corect,moleşealã. Moleşalã se zice la Dâlga de unde provine şi nu ştiu ce înseamnã,nu l-am gãsit pe nicãieri ! Pa, maşinã de corectat, defectã !
3.
*aruncându-te în aceea moleşealã ,specificã unui învingãtor,dupã luptã*
Se scrie *în acea moleşalã* domnule *critic*
Când ai toatã baza unei iubiri pânã-n ancestral,când declari emoţie şi chiar iubire ,de ce închei ,spunând :â€Te iubesc! Atât de simplu şi infim?â€. Stãpâneşti bine naraţiunea în care acel sentiment de deja vu este baza ,pilonul vindecãrii unei rãni produse demult.Cochetarea cu persoana idealã vãzutã de tine ,îi dã eseului culoarea şi ţie seninãtatea ,aruncându-te în aceea moleşealã ,specificã unui învingãtor,dupã luptã . Îmi place !
