M-a strapuns vidul. Soaptele nu au mai pornit din inima, ci din plamani si inima a ramas pierduta undeva, inlantuita in lanturi cu mii de lacate si chei. Vidul din mine , m-a sustras legii atractiei si am ramas incrancenata in el. Mai sus, spre cer, am zarit o doamna cu stele in par ce imi facea un semn. Mi-a zambit si apoi inima mea s-a usurat de poveri si de lacrimi. Ea mi-a dat un semn! Era Ea, Imparateasa cerului si a pamantului-Maria!
