Am iubit cu soapta cruda a
sentintei de iubire
si-am crezut sa las din mine
tot ce-i trist in regasire.
Si am iubit de frica mortii
si trupul mi l-am facut podet
de-au trecut vitejii sortii
cei mai tristi anahoreti.
Am crezut in omenie, dar am intalnit pustiul
lasitatea unor vise
ce se cred ceva prea mare,
si acela ce ca Iuda
m-a vandut pe o tigara
zicand ca nu-i pasa nici
de o femeie fatala.
Am plecat inspre lume
inarmata cu iubire
Desi am crezut prea mult
in povestile finale
cand doi oameni se iubesc.
Am iubit cu disperare
doar imaginea de om
o iubire ce nu moare
si tradata chiar si-n somn.
Am facut amor in vise si
in flori de fan uscat
am murit ca o regina
pe un pat inapoiat.
Si mi-am jurat in mine
Sa ma pun de-a curmezisul
Pe o cruce milenara
pusa-n carne si in visuri.
Si am zis sa nu iubesc omul las
ce mi-a tradat
o iubire prea curata
ce a uitat de pacat.
Am crezut ca sunt plina de
esenta divina
dar pustiul a fost mai viu in mine
decat umbrele divine.
Si-am sa mor in pustietate
cu gandul la o vesnica tradare
c-am iubit cu disperare
un om las... din-colo de mine,
de tine, de lume.
si isi meriti saracia, suflet gol
ce nu stii ce e iubirea.
