Cum e sa ai ochii verzi si sa gandesti ca una cu ochii albastri? Cum este sa ai ochii albastri si sa mananci numai trifoi cu patru foi, sa simti ca ai portile deschise spre lume, pentru ca ochii tai sunt albastri? Cum e sa fii zeu in viata, te intreb? Daca mi-ar fi fost dat sa imi aleg culoarea ochilor, nu i-as fi vrut verzi...verdele este peste tot, banal ca un doctor chirurg care isi face treaba si pleaca mai departe. I-as fi tesut din lacrimi ceresti si din parga lor as fi creat doi irisi. I-as fi dat pe ai mei altcuiva, care avea nevoie de putin verde si mi i-as fi luat pe cei albastri. Dar ochii albastri sunt atat de plini, de moi si de nepamanteni...incat nu zic ca sunt adepta rasismului, dar sa stii ca voi veniti dintr-o alta lume, cu siguranata nu sunteti de pe aici... atat de nepamanteni, de clari, de ceresti? Cum poti sa ai ochii albastri, atat de albastri incat sa ma doara cand ii privesc? Sa ma doara fizic pana in golul meu adanc, care se umple de un cer al tau, albastru si pur... din care rasare marea cu tarmul ei. Si acolo stau si eu ghemuita, vrand sa ma ascund de cei ce imi sunt dusmani, de vipere si de serpi, de lumea agresiva si moarta pentru mine. Stau ascunsa in ochii tai, atat de moi, ca un pat perfect de rai, vinovata ca sunt acolo si fericita ca sunt in ei. Sunt speriata, dar protejata ca exista un asa pat, poate patul lui Procust sau al lui Heracle. Daca l-as chema pe cel mai mare poet sa iti descrie ochii, probabil ca si el s-ar indragosti de ochii tai... si ce pot sa fac? Raiul este pe pamant, mai mult ca niciodata. Eu nu am nici o datorie la nimeni, ci am o datorie poate fata de ochii albastri, fie binecuvantati.
