Craciunul este sfant,
azi cand rasare steaua
Iubirea de imprumut
a mea e ca nuiaua.
O iau si iar o dau
cat am nu stiu sa cer
cat dau nu calculez
ci doar iubesc cum nimeni nu stie sa iubeasca
Treimea regeasca din subiect.
Pe tine te gasesc
trist ca o veriga-n cer
cu clipele masori al Sarbatorii nor
si ma arunc in tine,
prunc sfant este in mine
si in rotunde idealuri
concentric stand pe bratul tau
Mai bate-o aripa de inger
alb delfin, cu aripa sluta de pasare cazuta.
Mai esti? mai sunt?
ce crud destin!
Al meu e cerul si pamantul,
a ta e cruda revedere
cu ochii tristi ingani un psalm
si maine ai sa fii durere.
Azi filozofez ca in toate datile
desi gem portile de nemangaieri
copii ce stau in tinda vietii
si plang
noptile de recviem.
Seninatate, unde esti?
sa vii sa imi ingani
cantecul trist cu povesti
cu Cosanzeni si zani?
Dar stai, acum este Craciun
si cea mai induplecata
minune spusa in Scripturi
se intampla de indata.
Dar stai putin la mine-n vis
si nu baga in seama
teribilul proces dezis
de cei ce nu au iarna.
Dar stai si canta o promenada
la masa cu alese bucate.
Astazi voi fi o primavara
Din noi doi Cei iubiti
Imbobocind ca ghioceii
Dar inca stea Natala.
Astazi voi fi steaua alba
Din nunta paganei lumi
Azi doar Iisus e sincer si e induplecat.
Azi sunt cu tine,
Crestine
si stiu ca nu te-ndoiesti ca ceilalti,
Azi pruncul in noi revine
ca in fiecare an.
Fiinta mea deplange
apucatele pareri
nevolnicele minti
brancardieri ai vietii,
Pazitori cruzi ai infernului din primaveri.
