Poate ca azi, poate ca ieri
Simţeam cum lumea era un cer
Si dupa ce s- a inchis scena
Au apãrut motive, stiri
Cum ca banala atmosfera
E blagoslovita cu iubiri.
Eu tot tacand si tot iubind
Am mai trisat la viata durã
Şi mi- am fãcut dintr- un meniu
O hartã pusa- n cui fãrã minciuna.
Am atentat de- a lungul vietii
La ceea ce toti ii spun cuvânt
Şi- am pomenit cu doruri multe
Ceea ce se spune doar în gând.
Si stii de cate ori pe fata
Am prins si muştele din zbor
Şi- am alergat ca o prefaţã
Sa prind si fluturi, dar şi nori?
Si stii de cate ori am vrut sã fiu româncã
Eu cea nãscutã din subsori de flori
Şi- am plâns de cate ori am auzit
Ca tara este vândutã?
Ei, nu- i necaz... cu noi
O sa mai plece o lume...
Poate o sa vina un profet
Si o sa ia durerea din lume...
Gandind la modul imperfect.
Pe cand acum se zbate minciuna si tãria
Celor ce au putere sa zbiara
Va veni si ziua
Cand toate vor fi ca odinioarã.
Se vor schimba cheile lumii
Si plata se va vedea
Spalase- va mahrama cea pãtatã
Si multi din cei de- acuma
Vor cadea.
