Cand credeam ca vii
A fost o reverie.
Cu fusta mea fistichie
Stateam intre nori si lume
Crezand ca esti aproape
Dar tu erai departe.
Stateam in lunca alba
Si chiar de te astept
Eu sunt pierduta-n sensuri
in aer contempland
Cand puful de pe campuri
Se-aseaza-n par, valsand.
Credeam ca o sa vii
Si azi astept pe maine
Desi cu valsul vietii
Sunt prinsa la unison.
Priveste cum ma gudur
Eu cea mai mare fiica
Eu sunt asemenea iubirii
Ce pierde la final
Eu pierd mereu din mine
Cladindu-ma din nuferi
Si te cladesc pe tine,
Un suflet monoton.
Si al meu suflet si al tau
Sunt alte vieti trecute
Ce au pierit in ani.
Si azi nu mai stiu ce simt
Sunt doar o femeie ce rade
Cand tu ma minti
cazand in clipe de iluzii.
