La lumina lunii, chipul ei apare,
Ca o stea ce pare cãzãtoare,
Eu rãmân ca orice om,
Un biet suflet pâlpâind
De pasiunea arzãtoare.
Pentru mine, ea a fost, este si va fi,
O cavalcadã de culori,
Peste tãrâmul gri.
Tãrâmul al cãrei conducãtoare este,
Conducând cu vitejie, pasiune si devotament,
O cavalcadã de culori, într-o mare de ciment.
Al meu suflet ei îi aparţine,
Şi acolo unde îl ţine captiv
Locul fãrã loc şi nume,
Va rãmâne pânã când voi reusi,
Sã-mi colorez al meu suflet,
Nuanţat ca un tãciune.
|
