O, nebunie... Ce am facut?
Ti-am dat crezare si m-ai pierdut.
Am fost orbit , am fost rapus.
Iubita mea... unde s-a dus?
Pe cine voi avea in gand
Cand ma voi regasi plangand?
Si cine oare-mi va mai lumina
Acest drum greu, perfid, anapoda?
O sti ea oare cate-a inspirat?
Cate dorinte, vise, tot ea le-a provocat?
Ca e al meu far, pe marea furtunoasa?
O suflet bun ce ai plecat, intoarce-te acasa!
Sa fim acolo amandoi, mergand mana de mana,
Sa construim usor, usor, o viata cat mai buna.
Si de cumva ne-om poticni, ingreunati de soarta,
Tot impreuna vom porni pe drumul ce se-arata.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Iubirea nu e fara de speranta... in momentul in care nu mai ai speranta.. nu mai ai iubire. Un mediu fara speranta e un mediu intunecat, ori iubirea are nevoie de lumina pentru a putea supravietui, sau cel putin acesta este punctul meu de vedere.
