Petru era un om care ducea o viaţã cât se poate de banalã. Avea un serviciu cu nimic deosebit faţã de celelalte, destul de prost plãtit, astfel cã rareori îşi putea permite o ieşire mai acãtãrii, o fostã nevastã cu care se mai întâlnea din când în când, în virtutea bunelor relaţii pe care le avuseserã odinioarã, câţiva prieteni cu care stãtea, ocazional, la un pahar.
Şi cam atât.
Nu era o persoanã cu vreun har aparte, dar nici lipsit de personalitate şi de o oarecare inteligenţã.
Şi astfel viaţa lui se scurgea monoton, fad, dupã reguli parcã prestabilite.
*
...De câtva timp, Petru traversa o crizã existenţialã. I se pãrea cã zilele se scurg pe lângã el, stereotipe, lipsite de conţinut, cã nu se îndreaptã cãtre vreun ţel anume. Cine ştie, poate cã aşa se va desfãşura întreaga lui viaţã de acum înainte, fãrã vreun eveniment deosebit, pânã când într-o zi numele sãu va apãrea într-un ziar, la rubrica "Decese". Sonia, fosta soţie, va vãrsa câteva lacrimi, apoi îşi va vedea de drumul ei, colegii îl vor plânge o sãptãmânã, dupã care îl vor uita.
Petru nu era sigur dacã existã o lume de apoi, dacã existenţa lui va continua într-o altã formã, dupã moarte, însã în mod cert nu reuşea sã gestioneze conflictul cu lumea aceasta: poveşti de iubire incendiare, excursii în zone îndepãrtate, exotice, lumea distracţiilor şi a barurilor de noapte - toate acestea îi rãmâneau intangibile. Pe de altã parte, nu era deloc indiferent la ce se petrecea în jur: rãzboaie, molime, acte de violenţã, crime, sinucideri. Toate acestea îl afectau într-un mod profund, care îi pãrea, în plus, ireversibil: devenise tot mai blazat, mai depresiv, mai neîncrezãtor în viitor.
*
Într-o dupã-amiazã, a ieşit sã se plimbe în parc. Soarele, trilurile pãsãrelelor, perechile de îndrãgostiţi care mergeau ţinându-se de mânã îi induceau o stare specialã.
La un moment dat, dintr-un aparat radio s-a auzit un hit vechi de mai bine de un deceniu, dar care îi trezea şi acum aceleaşi emoţii speciale: "From Sarah with love". Gândindu-se cã pentru el nu existã nicio "Sarah", şi cu atât mai puţin vreo scrisoare de dragoste, i-a venit sã plângã.
S-a oprit într-un local şi s-a ameţit puţin cu vreo douã beri, apoi a ieşit din nou pe bulevard.
Imaginea unei bãtrâne cerşetoare i-a inspirat milã, apoi, tocmai când se gândea dacã sã-i dea acesteia sau nu restul care-i rãmãsese dupã periplul prin local, bãtrâna în zdrenţe i-a aruncat o privire sfredelitoare, parcã l-ar fi chemat. Lui Petru i s-a pãrut cã îl priveşte însuşi diavolul şi s-a speriat.
A avut o viziune stranie, în care un bãrbat îmbrãcat în negru îi bãtea la uşã, iar dupã ce îi deschidea, acesta îi spunea cu un zâmbet straniu: "Veţi fi foarte mulţumit de oferta noastrã. Repet, foarte mulţumit!", dupã care îi lãsa un plic şi pleca.
S-a frecat la ochi ca în urma unei halucinaţii, apoi s-a îndreptat totuşi cãtre bãtrâna nevoiaşã şi i-a oferit o bancnotã.
Dupã care, încã nedumerit şi sub impactul recentelor viziuni şi întâmplãri, s-a îndreptat spre casã.
*
A urmat o nouã perioadã chinuitoare, în care nu se regãsea. Nu îşi fãcea mari planuri de viitor, fiindcã ştia cã nu le-ar putea pune în practicã.
Însã într-o zi, miraculos, viaţa i s-a schimbat.
Nu s-a rugat pentru asta, nici mãcar nu mai spera - pur şi simplu, numerele pe care le juca la Loto de ani de zile fãrã sã obţinã vreun câştig (uneori se întreba de ce le mai joacã) de data asta i-au ieşit. Şi s-a trezit brusc, fãrã sã facã nimic, cu o sumã cu multe zerouri în cont.
Primul lucru, s-a dus din nou în localul preferat, dar a consumat bere scumpã, Carlsberg, în locul celei obişnuite. Dupã care s-a refugiat în parcul aflat în apropiere.
Printre aburii alcoolului, i s-a pãrut cã aude din nou melodia "From Sarah with love" (nu îşi dãdea bine seama, în starea în care era, dacã e o iluzie sau dacã într-adevãr era difuzat din nou acelaşi cântec), apoi, ca prin vis, s-a simţit din nou strãfulgerat de privirea bãtrânei cerşetoare şi a auzit din nou cuvintele celui care, acum nu se mai îndoia, era un emisar al Iadului: "Veţi fi foarte mulţumit de oferta noastrã. Repet, foarte mulţumit!".
Nedumerit şi speriat, a luat un taxi şi s-a întors în apartament, unde a desfãcut o sticlã de vin.
*
Nu a fãcut nimic din ceea ce ar fi fãcut mulţi în locul lui - cu alte cuvinte nu s-a dedat orgiilor, consumului de substanţe interzise şi nici mãcar nu a petrecut prea mult timp în barurile de noapte dupã care i se întâmplase uneori sã tânjeascã.
Însã, pe nesimţite, a avut loc o schimbare de opticã în ceea ce privea propria persoanã: a început sã se simtã un om important.
Mai întâi şeful, Radu, l-a promovat în funcţie (desigur, deloc dezinteresat, dar asta se putea vedea doar dacã citeai printre rânduri), asigurându-l cã este un om de bazã în firmã şi cã fãrã el nu ştie ce s-ar face.
Apoi vecinii au început sã-l trateze altfel, mai politicos, mai cu respect. Îi cãutau compania şi o conversaţie cu ei nu se putea încheia fãrã câteva complimente.
În sfârşit, Sonia i-a telefonat într-o searã şi i-a spus cã regretã atât de mult cã nu mai sunt împreunã şi cã îşi aminteşte cu mare nostalgie clipele de neuitat petrecute...
Pentru ca tabloul sã fie complet, Petru a început sã facã câteva donaţii pentru cauze caritabile. Ceea ce nu era deloc rãu, însã, dacã era sincer cu sine însuşi, eroul nostru îşi dãdea seama perfect de bine cã nu atât grija pentru familiile nevoiaşe ocupa primul loc în sufletul sãu, cât era fascinat de noul rol pe care viaţa tocmai i-l oferise. Era un binefãcãtor. Un filantrop. Un om important.
Într-o noapte a visat cã Mântuitorul Iisus a venit în casa sa şi l-a întrebat dacã îi rãmâne fidel. Fatidic, Petru a rãspuns "Chiar dacã toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea", iar Hristos i-a replicat cã se va lepãda de El de trei ori.
*
Sigur, Petru avea simţul proporţiilor. Ştia cã nu va deveni o celebritate mondialã, cã nu va avea acces în anumite locuri.
Dar una localã... De ce nu?
"Fã-te frate cu dracul pânã treci puntea", spunea o zicalã veche - şi tot asta a fãcut şi Petru. A început sã "împingã" anumite sume de bani ziariştilor din oraşul în care trãia, sigur fiind cã aceştia nu vor conteni cu laudele şi îi vor spori aura de personalitate în ascensiune.
A apãrut de mai multe ori la tv în postura de binefãcãtor al sãracilor.
În sfârşit, profitând de interesul cunoscut al femeilor pentru bani, a reuşit sã o seducã pe una dintre ele (care, întâmplãtor sau nu, era chiar o prietenã a Soniei), iar dupã ce fãceau dragoste avea obiceiul sã bea şampanie şi sã asculte melodia care îl obsedase întotdeauna, "From Sarah with love".
Totul devenise altfel, nu mai era cel de dinainte. Un om se poate schimba radical în funcţie de probele şi încercãrile care îi sunt date.
Iatã, fãrã sã-şi dea seama aproape, l-a trãdat de trei ori pe Iisus. Primul episod reprezintã trufia. Al doilea, închinarea la idoli, în variantã modernã. Al treilea, desfrâul.
Viaţa poate fi foarte simplã - dar şi teribil de complicatã.
*
Anii au trecut peste el şi Petru s-a bucurat din plin de gloria şi plãcerea lumeşti - acele bunuri iluzorii despre care Sfânta Parascheva a spus: "Nu purtaţi grijã de trup, cã este trecãtor, ci de suflet, cã este nepieritor".
Sfârşitul sãu a fost unul care multora le-ar putea pãrea stupid - şi, în egalã mãsurã, unul la care Petru nu se gândise niciodatã, nici chiar în momentele lui de depresie profundã şi de singurãtate.
Ieşind de la serviciu, nu s-a uitat bine la culoarea semaforului, a trecut pe roşu şi o maşinã l-a izbit în plin, curmându-i viaţa.
Acum, oamenii care îl adulaserã atât nu mai aveau nevoie de el - nu mai era în viaţã şi, deci, nu le mai putea fi de niciun folos, iar întreaga avere i-o lãsase Soniei.
Astfel, gândul sãu din timpul vieţii a prins contur întocmai.
Într-o zi numele sãu a apãrut într-un ziar, la rubrica "Decese". Sonia, fosta soţie, a vãrsat câteva lacrimi, apoi şi-a vãzut de drumul ei, folosindu-se şi de bani totodatã, colegii l-au plâns o sãptãmânã, dupã care l-au uitat.
Drept epitaf, cele mai potrivite cuvinte ar fi tot cele ale Mântuitorului:
"Şi ce ar folosi unui om sã câştige toatã lumea, dacã şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul sãu? Cãci Fiul omului are sã vinã în slava Tatãlui Sãu, cu îngerii Sãi, şi atunci va rãsplãti fiecãruia dupã faptele lui".
