Cu fruntea aplecata lucreaza in tacere
Si mainile-i dibace s-e misca neincetat
Cand totul il asculta atunci cu mangaiere
S-e simte plin de farmec s-e simte mai barbat.
Ciocanul,nicovala, in mana lui supuse
S-e misca ritmic parca,usor s-i cadentat.
Transforma materiale ce-au fost la el aduse
Le schimba denumirea, alt nume le a dat.
Intoarce brazda neagra, si duduie tractoare,
Apropie universul de el si-l cerceteaza,
Sa aiba rodul mare toamna ale lui ogoare
Dorinta intelepciunii in mintea lui vibreaza.
Pleaca pe oceane s-a vada s-a cunoasca
Furtuni si uragane el stie s-a le infrunte
De-ar sti vantul s-a spuna si apa s-a vorbeasca
Afla-vam ca romanul face fapte multe.
Prin aer el strabate pe sus i-si taie calea,
Ajunge-n destinatie mai repede ca vantul
Parcurge intr-o secunda cat vezi cu ochii zarea,
In cateva ore inconjoara tot pamantul.
Coboara jos in mina,s-a caute carbune
Argintul acela negru ce-i noua de folos,
Nimic nu s-e compara, nimic nu este in lume
Ca dragostea de tara, nimic nu-i m-ai frumos.
