Cand cu lacrimi de cerneala imi plange pana pe hartie,
Cand cu jalnic glas motanul miauna inghetat in tinda,
Cand in casa lumineaza becul spanzurat de grinda,
Vantul bate la fereastra iar eu scriu o poezie.
Fulgii zboara incet prin aer,si eu stau batut de ganduri
In tacerea incremenita cate un vers imi vine in minte
Ninge afara eu in casa leg cuvinte de cuvinte
Iar stiloul pe hartie in urma lasa randuri, randuri.
Si afar pe bolta neagra nu a rasarit nici luna
Doar in coltul de perete un paianjen tese o plasa
Ce cald este inauntru de frig mie nici ca-mi pasa
Cand ulita e pustie si din nori cad fulgi intruna.
De sub rama de icoana, lin o musca i-si ia zborul,
Se invarte dupa lustra se aseaza usor pe masa,
Dar mirosul de cerneala o alunga iar prin casa
Cand se aseaza pe podine o acopar cu piciorul.
Focul arde lin in soba cu o flacara aurie
Iar pe raftul bibleotecii, imi stau carti,harti,caiete,
Stau icoane impodobite cu chindeaua pe perete
Si in poarta la ulita vantul bate cu tarie.
Iar castanul la fereastra i-si indoaie a sale ramuri
Peste crengile inghetate invelite cu zapada
Norii grei adusi de vanturi lasa fulgii lin sa cada,
Intre gerul ce picteaza flori de gheata pe la geamuri.
Si din cosul de pe casa fumu-n aer se rasfrange
Urca incet in ritmu-i lenes indreptandu-se spre nori
Topind fulgi in a lui cale, desenand in aer flori
Cand prin sticla la fereastra eu privesc cum ninge,ninge,
Iara genele-mi se lasa peste ochi vad ca prin sita,
Doara ceasul langa mine isi tine ritmul cadentat
Pun stiloul meu pe masa, ma asez usor in pat,
Peste sat si peste casa noaptea cade linistita.
