Intristat stau la fereastra,si privesc cum fulgii zboara
Infratindu-se cu cerul departe la orizont,
Si pe masa-mi lumanarea plange lacrimi mari de ceara
Capu-mi razimat in palma, gandu-mi umbla vagabond.
Iar stiloul imi asterne dese randuri pe hartie
Si trist in singuratate prieteni nu mai am deloc
Ma ridic iar in picioare intr-a noptii feerie,
Deschid usa de la soba si asez un lemn pe foc.
Si afara pe ulita cate un caine jalnic latra
Lin cad fulgii de zapada peste casa peste sat
Mi se inchid singuri ochii,doborat de oboseala
Eu las totu-n voia sortii ma asez usor in pat.
Si in linistea pustie se aud pasi pe carare,
Intunericul domneste iara eu am adormit
Cand prin plita de la soba ies lumini la intamplare
Numai focul mai traieste in rest totul a murit.
