Ce-i timpul ?
Ochiul tãu cel singular
Ce aşteaptã sã plâng iar.
Îmi vorbeşte din priviri,
Colorate presimţiri;
Cu lumina-i palã, albã
Gând de dragoste beteagã.
Ce-i timpul ?
Buza soarelui rãsare
Legãnãtatã-n depãrtare;
Gândul tãu neştiut
Cel oprit de alinare.
Ce-i timpul ?
O stare nesfârşitã
Singurãtãţii din noi.
Un cerc în care ne-am rotit
Şi am rãmas strãini,
Ca nişte oameni goi.
Ţi-am atins
Ţi-am dãruit iubirea,
Lumina împânzitã
Din ecuaţia doririi
Oarbã şi tãcutã.
Avem steaua ivitã
Sã fim din nou iar noi,
Cu luna mai strivitã
Curgând peste-amundoi.
