Mã tot întrebi:
"De ce tot fugi şi nu accepţi?"
-N-am nici idei şi nici cuvinte de-nţelepţi.
Mi-am fãcut sufletul bucãţi sã înţeleg
De ce sã vrei o parte şi nu un întreg.
Şi dacã totuşi aş fi fost perfectã
Aş fi ramas în mod bizar tot incompletã
Cãci mi se pare mie fãrã-o bazã clarã,
Cã sa fii singur şi perfect e o povarã.
Şi-aud mereu "De ce tot fugi şi nu accepţi?"
Şi eu mã-ntreb de ce nu poţi sã te îndrepţi
Cãtre acea bucatã ce nu-i atât de evidentã,
Cumva nedezvoltatã şi prea adolescentã,
Acoperitã bine de toate celelalte
Idei mai clare,dezvoltate şi adulte
Pe care le gãsesc prea simple şi umile.
Paradoxal, destul sã-mi frângã aripile.
Sunt ipocritã!- Cumva şi eu vreau totul.
Nu vreau perfect, dar vreau, tot, absolutul.
Pentru cã, tot cumva, nu pot sã înţeleg:
-Cum poţi sã vrei o parte şi nu un întreg?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
bine ai venit printre noi, alf
orice parte din infinit e un infinit
fiecare punct
fiecare om
