Când ploaia nudà mi-acoperà geamul
Cerul îsi stinge încet
Ultimul crepuscul.
M-a plec peste întuneric
Si rà mân
Doar cu mine însumi.
Lumina vibreazà artimic
Cu bà tà ile inimii
Se-ascunde usor
În liniile pline ale tà cerii.
Clipele se dezbracà de trecere
Si-n ochi îsi gà sesc
Ultima flacà rÃ
A nemuririi.
