Din cuvinte erupte-n tãcere
Aş vrea sã-Å¢i vorbesc
Ca unui munte uitat sub
O fantasmã de gheaţã,
Cu ecou murmurat
La întretãierea silabelor.
Numele Tãu e un suflu
Pe aripa zorilor
Umbra lui mi-e braţ
De rãcoare.
Cum sã-l rostesc în vânt
Ca deasupra unui câmp
De maci tremurând ?
Sau între pereţii de-azur
Ai orizontului ?
Fã-mi mai bine o punte
Din culorile cerului
Sunetele sã ajungã la Tine
Pe rãnile mele.
