Urc pe scara destinului
în dreapta mã învãluie tãcerea
în stânga lumina
paşii îşi urmeazã
sensul impus
de cine?
nu voi şti niciodatã.
fac popas
pe-o margine de timp
respir aerul speranţei
fluturi multicolori
îmi invadeazã
trupul
îndemnând primãvara
sã-şi lase amprenta
cerul unori sângeriu
alteori în culori reci
mã ancoreazã
în file de calendar
unde
timpul îmi este
propriul arbitru.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Da, el timpul le aşeazã pe toate. Transformã speranţele în realitate sau le lasã la stadiul de speranţe. Oricum amprenta lui, a timpului, ne învãluie pe scara destinului. Maria, am citit cu plãcere.
