Pe file de-amintire îţi sunt cea mai frumoasã,
Cã ploaia las-arginţi în pãr, chiar nu îmi pasã.
Regret timpul acela ce-a rupt drumul în douã
Şi-n cartea vieţii noastre a scris o filã nouã.
Aştept sã scrie alta, când fi-vom împreunã,
Când aştiri cei de vazã ne-or împleti cununã,
Când vom avea cortegii de stele şi de sfinţi
Şi-acolo, în cap de masã, vor fi patru pãrinţi.
Vom invita pe Domnul sã ne îndrume paşii,
Fãclii de dor vor arde, îngeri ne-or fi naşii,
Ca-n feeria nopţii şi-n sufletele goale
Sã creascã doar iubire în unduiri domoale.
Când vom deprinde zborul fãrã a ne teme
De ploile de stele din înãlţimi extreme,
Iubirea ţi-oi descrie în vers de poezie,
Sub luminãri sfinţite cuprinşi de frenezie.
Iubirea noastrã sfântã va lumina pãmântul,
Va şterge ce-i urât şi schilodeşte gândul,
Cu strãluciri astrale vom da lumii culoare,
Când lacrimi fãrã vinã vor strãluci sub soare.
