Autor:	Nica Lavinia ( Lavinia Nica ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Pãrinţilor

Spuneau cândva Cã viaţa-i lung prilej de-a suferi. Mã-mbãrbãtau mereu prin simplul fapt de-a mã iubi. Sperau ca eu sã le ascult poveţele mãreţe, sã stau cu ei mai mult - pânã la bãtrâneţe. Ah…în scurta asta viaţã i-am pãrãsit pe mama şi pe tatãl meu cãci drumul ce încet m-agaţã s-a prefãcut în colţi de leu. Şi astfel am pornit de-acasã şi i-am lãsat îndureraţi, cu ochii lor înlãcrimaţi. Pe dragii mei pãrinţi şi buni i-am lãsat în zi de luni când norii începeau a plouã cu stropii mari ca cei de rouã. Acum când calc al casei prag le sãrut mâna cu mult drag cãci ei în viaţa asta scurtã cu-atât cât au, dar mã ajutã. Chiar dacã vorba lor duioasã de multe ori eu am cãlcat de-atâtea ori ei m-au iertat. Şi-acum m-aşteaptã cu mult dor ca sã-mi audã vocea în curtea mare-a casei lor. Şi pentru asta MULÅ¢UMESC pãrinţilor mei scumpi şi buni cãci gândul meu cel nebunesc de multe ori a atras â€�ţfurtuni”. Dar toate trec şi numai ei mi-au îndreptat toţi paşii spre-un drum curat cu clopoţei unde nu stau vrãjmaşii. Iar dragostea pãrinteascã este ca o stea cereascã: nu se stinge niciodatã însã trebuie apãratã. De aceea vreau a spune tuturor copiilor: â€�ţCât trãiţi în astã lume s-aveţi grija pãrinţilor; Tot timpul sã îi cinstiţi sã îi faceţi fericiţi pentru cã ei v-au crescut, v-au ajutat cum au putut”.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]