O frunzã cu forme ciudate
îmi cade la picioare.
O ridic.
E un semn scrijelit pe ea.
De unde sã fi venit?
Din copacul ascuns în inima ta.
Mã uit mai atent,
încerc sã descifrez...
e ca un cod de bare
de pe-o cutie de sare.
Pãşesc uşor spre tine
şi te întreb discret:
- Ce e cu-acel mesaj?
Tu mã priveşti cu urã
şi-mi spui, aşa, tãios:
- Am scris pe ea în limba mea;
tu nu mã meriţi, mândrã stea.
Eu o sã plec din viaţa ta,
nu mai vorbi...nu insista.
