De-ar fi sã iau exemplul pomilor, de-aş fi atât de ascultãtoare faţã de Creator, mi-aş lãsa toate gândurile betege sã cadã, ca frunzele. Ploaia m-ar spãla, botezul naturii, mi-ar aminti cã un nou ciclu de viaţã începe. Dar, unde-i ploaia?
Lumina fiecãrui gând de la Tine mã împinge spre frumuseţe, spre legãturi de suflet, Crãciunul e în fiecare dimineaţã. Am pierdut legãturile de suflet, e un mare handicap, ca şi lipsa rugilor în timpul cãrora mã odihneam. Încã mã rãsfeţi cu zorile, cu vârtejul colorat al oraşului, cu un telefon de la un prieten de demult.
E timpul sã ar. Vino, tinereţe, ancoreazã şi în portul inimii mele!
Mulţumesc pentru cãrţi, pentru Topîrceanu, pentru înţelepciunea rãbdãrii şi aşteptãrii lucrãtoare, mulţumesc pentru balsamul supunerii Ţie, iar pânã la capãt... şi dincolo, mulţumesc pentru dragoste!
"Învaţã de la ape sã nu dai înapoi"... Noaptea mã învaţã iertarea. Agãţ de-o stea strãlucitoare ultima dorinţã: sã-mi prinzi o floare în pãr.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Îmi place cum scrii. Curg frumos cuvintele sub pana ta. Felicitãri!
