Milionime de secunda sau mai putin de-ar fi lipsit,
Eu nu v-as mai vorbi acuma, cãci n-as mai fi fost zãmislit...
Sa fii fiinţa in astã lume sau un atom in infinit,
O clipã atât doar ne desparte,o clipã şi un pas greşit...
Venim plângând in asta viata...Ca pe o muche de cuţit!
Apoi fugim dupã iubire,ca sa iubeşti sa fii iubit,
Sau stai la pânda ca o fiara, sperând sa nu fii pãcalit...
Dar intre ura şi iubire ,lipseşte un cuvânt greşit.
Intre pãcat şi izbãvire numai o fapta a lipsit!
Astfel cãlãtorim prin viata..Ca pe o muche de cuţit…
Suntem artişti la circul vieţii,când ridicaţi când prãbuşiţi!
Aplaudaţi de cei din loje ,şi dup-aceea huiduiţi...
Sa fii cu laurii pe frunte sau doar un sclav înlãnţuit,
Lipseşte doar o întâmplare ,lipseşte doar un pas greşit.
Nesãbuiţi trecem prin viata, ca pe o muche de cuţit...
Când am cãzut de sub cupola atât au râs şi-au chicotit!
Iar când le-am fost lor la picioare,c-a pe-un gunoi m-au azvârlit...
Am fost rãnit adânc in suflet ,însa eu sincer le-am zimbit,
Caci din înalt am auzit glasul care profetic a rostit...
-Ei cred ca stau in moi fotolii…Dar stau pe muchii de cuţit!
Când ne trezim ca din visare,vedem ca am îmbãtrânit,
Ne-înfricoşam şi nu ştim raiul sau iadul ne-o fi hãrãzit...
Ne-am izbãvit prin bune fapte ,sau numai am pãcãtuit?
Caci între iad şi izbãvire nu e decât un pas greşit!
O muche de cuţit ni-e drumul ,spre locul de unde-am venit...
